Rețea și infrastructură
G.711
G.711 este codecul de referință al telefoniei digitale: vocea este eșantionată de 8000 de ori pe secundă pe 8 biți, adică 64 kbit/s, fără compresie.
Standardizat în 1972 de CCITT, astăzi UIT-T, este codarea folosită în interiorul rețelei telefonice digitale, cu mult înaintea vocii prin IP. Există în două variante, legea A în Europa și legea µ în America de Nord și Japonia. Calitatea sa este cea a unei linii clasice, cu prețul unui debit ridicat față de codecurile moderne.
De ce contează pentru fax
Este singurul codec de voce uzual care lasă să treacă un semnal de fax, pentru că nu elimină nimic din ce emite un modem. Se vorbește atunci de fax în G.711 sau passthrough. Rămâne vulnerabil la pierderea de pachete și la jitter, pe care nu le poate corecta.